(reportaj în sepia) În luna mai a acestui an, la Balcic a avut loc tabăra de pictură iniţiată de Elite Art Club UNESCO. Concretizat în expoziţia ce are loc începînd de pe 4 pînă pe 20 octombrie la Palatul Cercului Militar, Galeria Artelor, proiectul a reunit, sub dorinţa de a redescoperi vraja şi fascinaţia pictorilor interbelici pentru Balcic, nume celebre ale picturii şi artei contemporane.
Un om care îşi iubeşte casa Mătuşa Sofia mă cheamă lîngă ea, are 82 de ani, lîngă marginea drumului croşetează din macrame şerveţele de masă, priveşte în zare, are o pensie de 40 de leva (aproximativ 20 de euro), şi-mi arată marea. E verde, ochii bătrîni scînteiază cu tot cu mare. Dar şerveţelele delicate nu se mai vînd, turiştii preferă nebunii din alea lucitoare, iar capul mic, încadrat de basmaua neagră se iţeşte înspre tarabele multicolore... A stat toată viaţa ei într-un singur loc, aici adică, rudele ei au plecat care încotro, dar ea, marea îmi este arătată din nou cu un simţ de mîndrie, ca o proprietate personală, ea a rămas mereu. Vorbeşte bine româneşte, mătuşa Sofia a făcut Şcoala Românească, ehe, e tare demult de atunci pînă acum, şi a prins gustul limbii... iaca aşa, nu prea are cu cine vorbi, dar a ţinut minte, trebuie să îi vorbeşti mai rar şi fără englezisme, pentru că înţelege tot şi de vorbit, vorbeşte perfect. Mai ademeneşte turiştii români în drum spre Balcic, să-i mai tragă de limbă, ei merg ori spre Balcic ori înspre Albena, cu toate că tare frumos mai e aici... Dacă te uiţi cu atenţie, de la înălţimea mătuşii Sofia, printre valuri, se dizolvă încet şi unduitor, meduze. Ireale şi transparente ca întreaga mare a Caliacrei.
Scurt istoric (Ruxanda Beldiman, istoric de artă) După al doilea război balcanic, după semnarea păcii de la Bucureşti, Cadrilaterul intră sub administraţie românească, din 1913 pînă în 1940. O perioadă în care vin foarte mu
