* Luptă în cîmp deschis / Open Range (SUA, 2003), de Kevin Costner. E greu de crezut, dar asta e - n-au trecut nici 15 ani de la momentul în care presa internaţională era incapabilă să pomenească numele lui Kevin Costner fără să precizeze că e "noul Orson Welles". După ce produsese şi realizase Cel ce dansează cu lupii, Kevin avea acasă două Oscaruri. După ce jucase în filme ca Robin Hood, prinţul hoţilor şi Bodyguard, Kevin avea la picioare un public imens şi prea îndrăgostit ca să remarce faptul că, în Robin, el dormise de-a-n-picioarelea, iar în Bodyguard formase, alături de Whitney Houston, cel mai frigid cuplu cinematografic de la Robert Redford şi Meryl Streep încoace. În momentul acela, Kevin putea să facă orice. Ca actor, a ales să facă Wyatt Earp: Justiţiarul Vestului Sălbatic. Îmi amintesc clar dimineaţa în care l-am văzut: cînd a început, aveam 16 ani şi nu voiam decît să intru în critica de film; cînd s-a terminat, nu mai voiam decît să ies la pensie. Apoi, Kevin s-a implicat total - ca actor şi, de la un punct încolo, ca regizor - în Lumea apelor, cel mai scump film realizat pînă la ora aceea (1995) şi un dezastru prevestit cu atîta insistenţă, cu atîta satisfacţie, încît unii dintre noi i-am acordat o bilă albă pentru simplul motiv că se putea şi mai rău. După doi ani, regizorul Kevin s-a întors cu ceva şi mai rău: Poştaşul. Au urmat premii pentru cea mai proastă regie şi cea mai proastă interpretare masculină, săli goale, critici care se trezeau bolnavi în dimineaţa vizionării unor filme ca Mesaj de departe sau Misterul libelulei - vremuri grele. Iar acum, Costner s-a întors, ca regizor-star, cu un western care - nici nu ştiu cum s-o spun, ca să sune credibil - chiar nu e rău deloc. În ce măsură e pe gustul publicului de azi - asta-i altă poveste. Acum 50 de ani, a merge la un western era un obicei aproape la fel de firesc, de democratic şi de r