Reciclandu-l pe Everac Cate nopti nu se va fi chinuit directorul Nationalului bucurestean, Dinu Sararu, inainte de a lua decizia cruciala de a deschide stagiunea cu o piesa semnata de Paul Everac! Reciclandu-l pe Everac

Cate nopti nu se va fi chinuit directorul Nationalului bucurestean, Dinu Sararu, inainte de a lua decizia cruciala de a deschide stagiunea cu o piesa semnata de Paul Everac! Cat va fi fost de ros de nostalgia vremurilor in care majoritatea oamenilor statea la coada pentru alimente, iar privilegiatii regimului, indiferent din ce domeniu proveneau ei, puteau privi linistiti pe fereastra cum se inghesuie semenii lor sa prinda o bucatica de branza sau o punga de tacamuri de pui! Satisfactie pe care trebuie ca a incercat-o si directorul de atunci al Teatrului Mic, cel ce traieste azi din amintirile acelor vremi, in care sa pui in scena un text cu cateva aluzii cetoase la regimul comunist parea un act de curaj. Sa zicem ca era, desi discutia e lunga. In schimb, sa reciclezi astazi, la 15 ani de la schimbarea respectivului regim, o piesa scrisa atunci, si sa-i mai faci si reclama spunand ca a fost interzisa, nu poate fi decat un act de inconstienta. Sau o dovada ca nu mai intelegi nimic din ce se intampla in jur, ca esti complet depasit de vremuri si ca singura directie in care mai poti privi este inapoi. Din acest motiv, o conferinta de presa la Teatrul National din Bucuresti este intotdeauna un spectacol, iar cea de miercuri, in care se anunta mareata decizie de a-i darui "ultimului dramaturg clasic in viata" prilejul de a se face singur de ras (fiindca nici un regizor nu a acceptat montarea piesei, fapt ce nu a oprit conducerea TNB din drumul sau spre ridicol) nu a facut nici ea exceptie. Desi o avea alaturi pe actrita Florina Cercel, care va juca in curand un rol important in cariera sa, cel al Lucreziei Borgia, desi era prezent acolo si un regi