Recunosc: mi-a placut sa ma leg de Microsoft. E si o tinta usoara: Internetul e plin de vorbe grele si descrieri gata preparate, de la “vampirii monopolisti“ la “asasinii creativitatii IT globale“.
Pe langa inspiratia asta de import, recunosc ca ma ajuta si lipsa oricarei spaime de pedeapsa. Microsoft e, din cate imi aduc aminte, singura companie de la care n-am primit niciodata telefoane cu plangeri dupa vreun articol rautacios.
M-am intrebat de multe ori: o fi vreo politica globala de PR? O fi acel “lasa-ma sa te las“ dambovitean (desi la case mai mici oamenii sar aici la gatul tau si de la o virgula)? N-or fi citind presa? Sau chiar or fi un monopol multumit, tolanit la soare, care nu se deranjeaza de tantarii obraznici care ii bazaie pe la urechi?
Am avut un raspuns partial acum doua zile, intr-un interviu cu Steve Ballmer, presedintele companiei (interviu a carui transcriere o puteti citi in aceasta editie a Jurnalului National). E cu mult mai simplu: Microsoft crede ca noi, criticii, traim in nestiinta. Si incearca inca, doua decenii si ceva dupa infiintare, sa ne convinga cu binisorul.
Sa ne demonstreze ca gresim lasandu-ne calculatorul pe mana altor producatori. Si sa ne faca sa ne simtim bizar atunci cand apartinem (cand e cazul) celor cateva procente care inca nu-i folosesc sistemele de operare sau aplicatiile.
Pe de alta parte, si reciproca e valabila. Si Microsoft are motive sa nu-si inteleaga criticii care vorbesc despre monopol.
In fond, Windows are acum controlul aproape complet al sistemelor de operare pentru calculatoare, dar peste cinci-zece ani vom mai folosi oare PC-uri? Incercarile firmei de a intra in zona sistemelor de operare pentru telefoanele mobile inteligente n-au reusit (Steve Ballmer spune ca vrea jumatate din piata asta, in cativa ani, o recunoastere a faptului ca n-are in
