Zeci de brailence au fost rapite, sechestrate, scoase din tara si fortate sa se prostitueze in Occident. Politia spune ca nu poate face nimic in sensul eradicarii fenomenului, atit timp cit majoritatea fetelor, amenintate de proxeneti cu moartea sau mutilarea, refuza sa colaboreze cu autoritatile.

Singurii care reclama disparitiile sint parintii, insa acestia, dupa scurt timp, isi retrag plingerile depuse la Politie, fortati fiind de catre mafioti sa pastreze tacerea, in schimbul integritatii fizice a fiicelor lor.

Fiecare tinara disparuta are povestea ei, putine fiind acelea care isi risca viata pentru a-i da in vileag pe proxeneti, cele mai multe preferind sa-si duca drama pina in mormint.

Sint tinere, frumoase si destepte. Dar n-au bani si nici rabdare sa se pregateasca pentru a reusi in viata pe cai cinstite. Primul pas facut in afara caminului le arunca in medii in care se vehiculeaza bani multi, bani murdari, obtinuti facil. Acesta e inceputul.

Mirajul strainatatii, tentatia de a-si satisface cele mai marunte capricii, dar si capcanele in care sint prinse, gratie anturajului "de bani gata" in care au intrat de bunavoie, reprezinta argumente forte pentru a accepta sa se vinda, sa-si vinda trupurile. Parintii se prind greu de situatia in care se afla tinerele si atunci cind intervin este deja prea tirziu.

Apoi, dupa ce fetele sint scoase din tara, totul este aproape pierdut. Plingerile disperate la Politie n-au, practic, aproape nici un efect, intrucit Politia n-are puterea si nici instrumentele de a face mare lucru in asemenea situatii. Se formeaza, apoi, un cerc vicios, atit fetele, cit si parintii sint "avertizati" sa taca, altfel: "Adio, fata!".

Rezultatul: parintii isi retrag plingerile de la Politie. Adevarul crud: astfel