In 1924, Romania exporta in Marea Britanie mari cantitati de sampanie. La acea data, tara noastra avea deja o traditie de 83 de ani ca producatoare de vinuri spumante, fiind cotata a patra din lume, dupa Franta (1544), Ucraina (1799) si Germania (1826).

Prima sampanie romaneasca a fost preparata de marele agronom Ion Ionescu de la Brad in 1841. De atunci si pana astazi, pe teritoriul romanesc au luat fiinta numeroase societati de preparare a vinurilor spumante. In anii 80, Romania ajunsese la o productie anuala impresionanta: circa 15-20 de milioane de sticle, provenind din marile crame de la Murfatlar, Cluj, Timisoara, Alba-Iulia, Panciu, Simleul Silvaniei, Apoldu de Sus, Bucium, Braila etc. Astazi, potrivit oenologului Ion Pusca, creatorul sampaniei de Panciu, productia este mult mai mare, data fiind invazia de firme straine care pun in vanzare vin spumant ieftin, obtinut in rezervoare, spre deosebire de metoda clasica de fermentare direct in sticle. Trecand peste detalii, putem spune ca vinurile spumante romanesti au fost tot timpul o prezenta notabila pe pietele internationale, obtinand numeroase medalii de aur si argint. Ca sa nu mai vorbim de productia generala de vinuri, unde tara noastra detine locul al Ix-lea in lume, din cele 50 de tari cultivatoare de vita de vie (conform Oficiului International al Viei si Vinului din Viena).

Acestea fiind datele realitatii, te-ai astepta ca ele sa fie recunoscute macar de oenologii mari ai Europei, daca nu de publicul consumator. Din pacate, pe fondul unui dezinteres condamnabil al guvernantilor de la Bucuresti (recent, in Tara Bascilor, am aflat ca reprezentanti ai Ministerului Agriculturii, care s-au deplasat la St-Jean-Pied-de-Port, in loc sa invete din experienta celebrei familii de viticultori Brana, au stat mai mult prin magazine, la cumparaturi), sampania romaneasca este ignorata de cine te-ai aste