Ne tot intrebam ce este omenia si raspundem apeland la acumularile de aforistica. Ei, bine, eu cred ca omenia este acel ceva (subtirime de obraz, bun simt, rusine, condescendenta, cumsecadenie "fierband" impreuna in acelasi trup) care nu se schimba, indiferent ce devine, in ierarhie, omul. Omenia este, in majoritatea cazurilor, agresata de marlanie (adica, ingamfare, neam-prostie, arama de fata, nerusinare) al carui microb exista, latent, in fiecare.

Bunaoara, un tasti-basti ajuns in fruntea bucatelor, care te bombarda cu telefoane, scrisori, e-mail-uri si-ti tinea calea sa te roage sa-l bagi in seama, cand a ajuns si el ceea ce tu erai cu decenii inaintea sa, nu numai ca nu-ti mai trimite scrisori, faxuri, e-mail-uri, nu-ti da telefoane sau binete cand te intalneste, dar nici macar la corespondenta de serviciu nu mai catadicseste sa-ti raspunda. Ei, bine, cum spuneam, acel individ (usor de identificat dupa damful de alcool si dupa lungimea prajinii cu care se straduiesc unii subalterni sa-i ajunga la nas!) si-a pierdut omenia, in organismul sau politrucoid activandu-se microbul bolii incurabile numita (experimental) marlanita. Pentru a evita raspandirea maladiei, ca-n cazul nebuniei vacilor sau gripei aviare trebuie sacrificat purtatorul. El si toti infestatii care au acceptat sa-i fie tovarasi si tovarase de pahar, de pat, de drum si de lins unde a scuipat. Ne tot intrebam ce este omenia si raspundem apeland la acumularile de aforistica. Ei, bine, eu cred ca omenia este acel ceva (subtirime de obraz, bun simt, rusine, condescendenta, cumsecadenie "fierband" impreuna in acelasi trup) care nu se schimba, indiferent ce devine, in ierarhie, omul. Omenia este, in majoritatea cazurilor, agresata de marlanie (adica, ingamfare, neam-prostie, arama de fata, nerusinare) al carui microb exista, latent, in fiecare.

Bunaoara, un tasti-basti ajuns in fruntea bucatelo