Doua tipuri de reactii a generat prezentarea raportului de tara care consfinteste intrarea Romaniei pe ultima turnanta a cursei spre Uniunea Europeana (UE).

Pe de-o parte, aplaudacii de serviciu au sarit sa anunte poporul ca revolutia a invins, economia duduie, democratia e-n floare, iar tara intra-n sarbatoare.

Pe de alta parte, contestatarii de meserie (atat cei firesti, ai opozitiei, cat si traditionalii "analisti neutri") s-au grabit in a cauta si, ulterior, a trambita descoperirea unor ingrozitoare pete-n soare: ziaristi caftiti si/sau opresati politic, lipsa de practici concurentiale, clientelism etc.

Amandoua taberele sunt la fel de penibile si de interesate electoral. Asa zisa lor dezbatere nu e dezbatere, ci un concert de zbierete in care fiecare pretinde ca are dreptate; dreptatea lui. In felul lor demn de o cauza mai buna, de la politicienii demagogi si pana la demiurgii bagatori de seama plimbati ca sfintele moaste pe la toate televiziunile, toti absolutizeaza grotesc.

Ori nimic nu-i bun, ori totul e o feerie, ori e alba, ori e neagra. Iar totul e al naibii de gri.

Sigur ca e un adevar faptul ca Romania a facut progrese economice remarcabile. Nu senzationale, dar nici insesizabile, pur si simplu progrese. E loc si de mai bine, de mult mai bine, de reguli respectate, de concurenta reala si de un mediu de afaceri (daca nu prietenos) macar neutru, care sa nu incurce.

La fel de ingrozitor de reale si de axiomatice sunt, de asemenea, privind reversul medaliei, smenurile batatoare la ochi, licitatiile adjudecate pe criterii de cumetrii politice (interne si internationale) sau pur si simplu neorganizate. Sigur ca-n Romania puterea politica actuala se zbate sa-si apropie presa si, acolo unde nu poate, s-o incalece.

La fel facea, insa, si puterea politica precedenta, ai carei ministri de a