La Busteni, sub munte, intr-o poiana, un calugar batran o vede aievea pe Maica lui Dumnezeu. Pelerinii veniti acolo ca sa se roage spun ca toate dorintele li se implinesc.
"Nu mai fotografia biserica,
pentru ca tot n-o sa apara in poza!"
Cuvintele femeii par de-a dreptul asurzitoare in linistea lasata peste poiana. Langa mine, un barbat isi tine la ochi aparatul de fotografiat indreptat spre biserica de lemn. Aflata alaturi, femeia ii repeta intruna, cu obstinatie, sfatul acela ciudat: "Nu fotografia, n-o sa se vada in poza".
E o duminica de toamna, cu lumina alba si neintinata aici, la Busteni, pe Valea Prahovei, in poiana Palanca, de sub muntele Caraiman. Slujba Sfintei Liturghii e aproape de sfarsite si din biserica mica si neincapatoare, glasul inspirat al tanarului parinte Gherasim rasuna puternic, prin difuzoare, in toata poiana, raspandind pilda caderii Ierusalimului pana hat, in padure, la veverite. Poiana insorita geme de oameni veniti de departe. Printre ei vad cativa in carucioare de invalizi. Asculta toti sfanta slujba intre brazi si se inchina cuminti, ca intr-o catedrala uriasa, cu podeaua de iarba si acoperisul de cer. In aceeasi poiana unde acum sase ani, parintele staret Gherontie a vazut-o pe Maica Domnului plutind printre brazi. Iar Maica i-a poruncit atunci batranului parinte sa zideasca aici o manastire. Si n-a trecut mult si bisericuta de lemn s-a inaltat in poiana. De atunci, atrasi de faima binefacatoare a noii biserici si a minunilor Sfintei Fecioare, numarul celor veniti in pelerinaj la Manastirea "Caraiman" n-a incetat sa sporeasca.
La casuta staretiei dintr-o margine de poiana, oamenii stau la coada ca sa fie primiti de parintele Gherontie pentru sfaturi, blagoslovire ori acatiste. Parintele este un urias cu barba alba, cu privire blanda si vorba molcoma, moldoveneasca. Ii asculta pe toti cu rabdare, d
