Hagen SCHULZE

Stat si natiune in istoria europeana

Traducere de Hans

Neumann (coord.), Anca Lazar, Alexandrina Panaite,

Editura Polirom,

Colectia „Constructia Europei“,

Iasi, 2003, 352 p.

Referindu-ne la constructia Europei si la ideea europeana, sintem constrinsi sa purtam in spate o intreaga istorie, fata de care realitatea de azi poate parea concretizarea unei abstractii utopice sau intortocheala birocratica a unui continent in declin. Oricum am fi tentati sa privim aceasta chestiune, pentru Europa conceptele de „stat“ si de „natiune“ (cu precadere acesta din urma) sint pilonii fundamentali ai trecutului plin de confruntari, ai prezentului interogativ si ai viitorului in constructie. Balansind intre ideea federativa si cea suprastatala, principalii actori de pe esichierul relatiilor intereuropene sint in continuare statele si natiunile, fie ele distincte, fie unite in asa-numitul „stat-natiune“.

Cartea istoricului german Hagen Schulze trateaza tocmai despre aceste concepte, specifice constiintei europene: redefinite in mod constant de-a lungul generatiilor, strabatind sub diferite chipuri si cu diferite conotatii aproximativ un mileniu de istorie europeana. De la sfirsitul Evului Mediu pina astazi, comportamentul statelor pe scena relatiilor internationale a constituit fundamentul desfasurarii macroistoriei (rolul important al organizatiilor suprastatale este unul de data foarte recenta), lui alaturindu-i-se rolul jucat de natiuni.

Constituit pe ruinele Imperiului Roman, statul modern cu reala putere politica isi face timid aparitia catre finele perioadei medievale, exemplul de baza fiind Sicilia imparatului Frederic al II-lea de Hohenstaufen – „o imagine atit de stranie in ochii contemporanilor si ai generatiilor ulterioare: acolo exista o imparatie administrata de un aparat birocratic efi