A mai ramas, din 2004, doar un trimestru. Datele economice ne indreptatesc sa fim optimisti. E cert ca inflatia nu va trece de 9% iar cresterea PIB-ului va ajunge probabil dincolo de 6%. Ceea ce nu inseamna ca vom avea un sfarsit de an usor. Dimpotriva, sunt inca multe probleme de rezolvat.
Batalia cea mai dura va fi pentru o crestere economica sanatoasa, bazata daca nu neaparat pe plusuri de competitivitate si eficienta, macar pe disciplina financiara si salariala. Numai asa va putea fi pregatit terenul pentru continuarea dezinflatiei in 2005.
O problema grea continua sa fie calitatea cresterii economice. Romania nu are nevoie de o crestere pentru ... crestere, prin productie nevandabila. Dar cresterea de buna calitate presupune oprirea din cursa a acelor intreprinderi (de stat) ce-si permit luxul de a fi nerentabile, obligand populatia si societatile comerciale competitive sa le accepte indolenta, nepriceperea si risipa.
Intreprinderile indolente au invatat sa spuna: "Las’ ca merge si asa!"... Si chiar sa creada ca "merge si asa", cum a mers atatia ani, apoi sa pretinda guvernului sa blocheze concurenta, sa le accepte schemele incarcate si delasarea. Societatea romaneasca s-a ales astfel cu multe note de plata usturatoare.
Exista alternativa? Bineinteles: pompa de oxigen pentru oferta. E timpul ca statul sa-si oblige intreprinderile sa produca mai mult si mai bine. In acest fel, si-ar vinde produsele si ar obtine bani pentru furnizori, pentru plata datoriilor la buget si la banci, pentru salarii.
Ar putea insa statul sa obtina intr-adevar, de la intreprinderile sale, produse competitive, care sa fie cautate pe piata interna si la export? Si sa ajungem astfel la un raport optim intre cerere si oferta pe piata de consum? Fara indoiala ca un astfel de rezultat e posibil, dar numai prin asigurarea unui climat
