Libertatea presei de pe malurile Dambovitei e ca steaua cantata de Eminescu: „o vedem si nu e“. Pe de o parte, „o vedem“, nu? Orice e permis azi. Chiar si ceea ce, conform regulilor de bun simt si de deontologie profesionala, n-ar trebui, de fapt, sa fie permis, pentru ca libertatea presei sa nu arate urat, ca toate libertatile de azi de la noi.
Pe de alta parte, „nu e“. E suficient sa rasfoim cateva ziare strident obediente si, mai ales, sa observam cum aproape toate posturile de televiziune tin sa amestece cele patru tipuri de minciuna intalnite in politica: minciuna prin omisiune, minciuna prin promisiune, minciuna prin distorsiune si minciuna prin diversiune.
In ce ma priveste, n-am nici o indoiala ca toate acuzatiile aduse guvernului Nastase legate de aservirea presei sunt intemeiate. Nu impartasesc nici punctul de vedere al d-lui Sorin Rosca Stanescu potrivit caruia in cele intamplate la „Evenimentul zilei“ si „Romania libera“, d-l Nastase ar fi inocent.
Guvernul a urmarit metodic sa puna zgarda „cainelui de paza al democratiei“, sa-l „dreseze“, prin diverse mijloace, pentru a-l face sa latre la comanda sau sa se gudure in asteptarea unor oase de ros.
Dar mai exista, dupa parerea mea, o latura a problemei. Imi e imposibil sa cred ca sunt pure accidente „serviciile“ pe care se straduiesc (nici macar discret!) sa le aduca actualei Puteri „Radio Seuleanu“, cum e poreclit Radioul public, TVR, ProTv, Prima sau, mai nou, Antena 1.
Daca ele ne tin la curent cu absolut orice banalitate al carei protagonist e Nastase si nici una n-a „aflat“, sa zicem, informatia ca Geoana a fost huiduit la tenis de spectatori, au anumite motive, probabil. E logic. Si care ar putea fi aceste motive? Primul ar fi ca exista niste interese „speciale“.
Dragos Seuleanu a jucat de la inceput rolul de „misionar“ radiofonic al lui Adrian
