Societatea s-a obisnuit cu aceasta situatie. Nici o organizatie civica semnificativa nu a fost creata pentru a o remedia. Presa s-a plictisit repede, considerand ca lupta impotriva securistilor nu are sorti de izbanda. De acelasi lucru a fost convins, se pare, si presedintele CNSAS, Gheorghe Onisoru. Desemnat de PNL, istoricul iesean a fost de la bun inceput mai "impaciuitorist". In asa masura, incat la un moment dat PNL i-a retras sprijinul politic. Nu a fost nici o pierdere pentru domnul Onisoru: isi asigurase deja sprijinul PSD si PRM. Iata-l, asadar, decan in cadrul Universitatii "Spiru Haret", creatia lui Aurelian Bondrea, despre care multi spun ca ar fi avut solide legaturi cu Securitatea si PCR. Gheorghe Onisoru pare sa fi uitat insa ca exista nu numai istorici, ci si istorie. Or, istoria va consemna votul sau decisiv din 5 octombrie in cazul Vadim Tudor, dupa cum va retine si motivatia sa penibila: nu memorii catre Securitate ar fi scris Corneliu Vadim Tudor, ci "note de conversatie". Continutul "scrierilor" liderilor PRM demonstreaza clar ca e vorba de memorii, si nu de vreun proces-verbal. Dar, chiar daca am trece peste acest continut, se stie cine intocmea note de conversatie: securistii si colaboratorii lor. Scuza lui Gheorghe Onisoru este deci lovita de nulitate.
Cat despre justificarea liderului PRM, care sustine ca scria "memorii literare" ca sa se apere intr-o lupta intre confrati, nu putem spune decat ca nu ne-am dat seama pana acum ca generalii de securitate, carora le erau adresate memoriile, erau de fapt oameni de litere. Merita insa sa consemnam inca o data brutalitatea reactiei lui Corneliu Vadim Tudor, dezinvoltura cu care-i numeste pe Plesu, Dinescu si Patapievici "ratati" si "frustrati" si tupeul cu care-i actioneaza in judecata. Nu crede nici el ca ar avea sanse sa castige procesul, dar savureaza ideea ca-i va tari pe cei patru p
