Retori, simulacre, imposturi este o carte polemica si o "declaratie de independenta" sui generis, pentru ca, abordand problematica raporturilor dintre ideologii si cultura in România, Ciprian Siulea opune sistematic gandirea critica si luciditatea intelectuala - pe care mizeaza in mod declarat - gandirii modelate de ideologie. Desi distinge intre ideologiile extremiste si cele democrate, tanarul eseist semnaleaza riscul major al sacrificarii nuantelor ori de cate ori optiunea ideologica trece in prim-plan. Pledoaria lui este in favoarea unei "atitudini mai relaxate fata de hibridizarea ideologica" si a unui "demers critic bazat pe luciditate si pe capacitatea de a discrimina si a stabili relatii echilibrate intre sisteme de idei". Cu alte cuvinte, o situare in afara oricarei "tabere" ideologice, un discurs impregnat de constiinta relativitatii ideilor si o optiune clara pentru individualismul radical sunt, in viziunea lui Ciprian Siulea, premisele esentiale ale edificarii unui spatiu public civilizat.

Modelul Maiorescu

Comentata pe larg in cel mai consistent capitol al volumului de fata, actiunea culturala si politica a lui Maiorescu este punctul de reper la care autorul se raporteaza permanent. De altfel, analiza nuantata a dimensiunii politice a operei maioresciene, intreprinsa in Maiorescu si romanii, porneste de la constatarea "unei lungi traditii de percepere deformata a ideilor maioresciene" si repune in discutie o serie de prejudecati vehiculate de-a lungul timpului de unii dintre exegetii teoriilor formulate de mentorul Junimii. Caracterizat drept "un doctrinar pragmatic, care recurge la ideologic ca la un instrument indispensabil actiunii politice", Maiorescu este invocat in repetate randuri ca spiritus rector al culturii romane, personalitate proteica, de al carui nume se leaga incontestabil modernizarea spatiului cultural autohton. Nemul