- L-am cumpărat de la Romană, a spus pistruiata. La coloane. Avea o etichetă cu doi de igrec. Ceva finlandez, în orice caz, zicea vânzătoarea. Ţine la viscol. Păcat că-i aşa de naşparliu.
Desfăcu hârtia şi-mi arătă crenguţele acelea. Un fel de puiet din ceva fără nume, cu câţiva bănuţi de frunze verzulii.
- Zicea că creşte măricel. Ca alea... rotunde, înfoiate. N-am găsit flori să-i duc. Garoafele îngheaţă până acolo. Am luat finlandezu ăsta. Cel puţin îl pune la primăvară în grădină şi-l are mereu. Etern, a chicotit ea.
Era pentru a doua oară când pistruiata mă răsfăţa cu un cuvânt imposibil de asortat, credeam, cu pistruii ei. Mai avusese şi altele, chiar din primele clipe când îi făcusem loc lângă mine.
La Ciulniţa coborâse grăsana cu paporniţe lângă care mă proptisem încă de la urcarea în tren. M-am repezit să-i iau locul. Nu aveam chef să-l cedez altuia. Era îmbulzeală şi până la T. aveam de mers toată noaptea. Nu-mi ardea să stau în picioare.
Cumpărasem în gară "Secolul XX". Numărul recent, despre film. încercam să-mi opresc ochii pe vreun articol, dar nu reuşeam. Degetul mare de la dreapta mă sfâşia. Se învineţise şi zvâcnea. La plecarea de-acasă mi-l prinsesem în uşa liftului. Durere îngrozitoare.
"Cobăitule!" ţipase caimacamul. îl săgetase şi pe el durerea, încât scăpase câteva lacrimi. M-am întors şi m-am repezit direct în baie să-l uşurez. Scrâşnea din dinţi. "Sfigmosul! Mi-ai înnebunit sfigmosul!" Pulsul, într-adevăr, mi-o luase razna. Din clipă în clipă aşteptam să leşin. Mi-era ciudă că pierdeam trenul. Mi-era ciudă că mă întorsesem din drum. Una din cele mai profunde superstiţii ale mele este să nu mă întorc din cale. Mi-e frică să nu păţesc ceva rău apoi.
Ştiu că nu-i adevărată teama mea. Mi-a adeverit-o, între altele, şi întâmplarea din ziua când mi s-a în
