Gheorghe Grigurcu, Post texte, Iaşi, Ed. revistei Convorbiri literare, 2003. 510 pag.

Publicistică literară de înaltă ţinută. Predomină articolele polemice, elegant-tăioase: Eminescu "pro" şi "contra", Caragiale manipulat, Se poartă combinaţia roşu-verde, "Idolatrizarea" lui E. Lovinescu?, De la Ecaterina Lovinescu la Ion Caraion, Despărţirea de Nicolae Breban etc. Gheorghe Grigurcu are aproape întotdeauna dreptate. De fapt, are dreptate chiar şi când nu are dreptate, în sensul că atitudinea sa intransigentă, incoruptibilă este ab initio justificată.

Cele peste 500 de pagini (de17/24 cm) ale cărţii se citesc cu interes. Spectacolul critic oferit de autor cititorilor este, ca de obicei, captivant,

Emil Brumaru, Cerşetorul de cafea, scrisori către Lucian Raicu, Iaşi, Ed. Polirom, 2004 (prezentare pe ultima copertă de Radu Cosaşu). 238 pag.

Scrisori trimise lui Lucian Raicu în 1980 (şi publicate în România literară în 2004). Emil Brumaru este probabil ultimul om din România care ştie să se joace. El îşi mobilizează inteligenţa, fantezia, farmecul pentru a confecţiona inutilităţi splendide, pentru a-l încânta, fie şi preţ de o secundă, pe un partener de dialog aflat la sute de kilometri distanţă. Cu eterna lui mască de copil bosumflat, experimentează, de fapt, cele mai diverse stări de spirit, de la entuziasmul naiv la tristeţea senină, de la jubilaţia ritualizată (uşor perversă) la amuzamentul cinic.

În carte se schiţează (indirect) şi un portret al lui Lucian Raicu. Încrederea lui Emil Brumaru că va fi înţeles (inclusiv atunci când se spovedeşte ca un personaj dostoievskian) şi că umorul lui trăznit-subtil va fi apreciat

Stelian Tăbăraş, Loc deschis, roman, Bucureşti, Fundaţia Luceafărul, 2004. 178 pag.

ne face să ni-l imaginăm pe destinarul scrisorilor ca pe u