Cea dintîi trăsătură ce-o degajă ele cu bruscheţe este refuzul, exprimat cu o "impertinenţă discretă", a oricărei călăuze. Junele neiniţiat se doreşte a sta cu orice preţ pe propriile-i picioare. "Singurul magister pe care îl acceptă acest adolescent revoltat pe toţi şi pe toate - un stăpîn faţă de care este cum nu se poate de obedient - este răzvrătirea, permanentul mers împotriva curentului". Apelul naeionescian la viaţă, prin desconsiderarea cărţilor, însă nu înainte ca acestea să fi fost parcurse cu rîvnă, pare a fi rodit la prematurul insurgent, pe un sol neîndoios consubstanţial. Aceste pagini juvenile reprezintă eboşe ale personalităţii ce se va forma. Tînărul nesupus avea impresia că mişcarea religioasă a momentului se afla în suferinţă, întrucît ea nu făcuse decît să spulbere "încrederea şi sinceritatea trăirii religioase". Ne reţin aceşti termeni, "încredere" şi "sinceritate", deoarece ele denotă că autorul nu se lăsa pradă unui ateism pripit, probînd ceea ce mai tîrziu a fost specificat drept o paradoxală "credinţă infidelă", altfel zis o credinţă ce mocnea sub asprul rechizitoriu adresat sistemului religios, aparatului eclesiastic, noianului de convenţii adunate în contul lor. în speţă, demonia mistică a lui Cioran denunţa nu esenţa religiei, ci mai curînd insuficienţele religioase ale omului modern, derivate din slaba interiorizare a culturii de care dispunea, din lipsa unui "spirit contemplativ": "Fişa de observaţie pe care tînărul de 20 de ani o completa într-un imaginar spital al culturii era departe de a fi optimistă. Omul modern, funciarmente optimist şi activ, nu sesiza cezura cultură-religie pentru motivul, firesc, că sensibilitatea lui religioasă nu era aceea a unui Ťspirit contemplativť. ŤDin lipsa acestui spirit contemplativ, din lipsa orientării spre esenţial, derivă şi lipsa totală de simţ pentru eternitateť". Poziţia pe care se plasa de