Plecînd de data asta de la o carte de mari dimensiuni - două volume format înalt a cîte 800 de pagini fiecare -, sîntem nevoiţi să măsurăm, încă o dată şi încă o dată, bizareria "destinului cărţilor" şi să vedem cît de mult se poate substitui o singură carte autorului ei.

Despre Victor Klemperer s-a mai amintit în paginile României literare. Văr al celebrului dirijor, profesor de filologie romanică la Universitatea din Dresda, discipol al lui Vossler (cu care şi-a susţinut teza de doctorat), specialist reputat în culturile franceză şi italiană, Victor Klemperer ar fi rămas toată viaţa doar un notabil romanist german (dar au fost aşa de mulţi!) şi s-ar fi şters cu totul din memoria urmaşilor dacă...

Dacă n-ar fi întreprins, ani la rînd, un exerciţiu pe cît de bizar, pe atît de periculos în epocă: a notat aproape zi cu zi ce i s-a întîmplat lui, ca persoană, în perioada ianuarie 1933 - iunie 1945. Să fie vorba de un jurnal intim, cum avem atîtea? Nici pe departe! Victor Klemperer nu şi-a consemnat, meticulos, existenţa zilnică doar pentru că ar fi psedat un ego inflamat şi obsesiv. Profesorul universitar, înconjurat de toate onorurile pe care societatea germană tradiţională le atribuia funcţiei, ofiţer combatant decorat în Primul Război Mondial, realizează brusc, o dată cu venirea la putere a lui Hitler, că este evreu. Legile rasiale încep deodată să acţioneze cu o precizie şi cu o indiferenţă matematice.

Pînă atunci, lui Klemperer îi fuseseră perfect indiferente chestiunile etnice ori cele religioase; om de cultură germană şi europeană, spirit cosmopolit, el se considerase cu toată sinceritatea german sută la sută. Iată însă că noii guvernanţi decideau altfel. Aruncat fără voie într-un grup etnic pe care pînă atunci mai degrabă îl evitase, profesorul observă că, de la o zi la alta, devenise cetăţean nici măcar de categor