Pentru dobindirea unor imobile - unele adevarate valori ale patrimoniului cultural national - neinregistrate in anexele decretului de nationalizare, s-a format o adevarata practica n zeci de case vechi, unele din situl istoric al orasului, si pentru care nu sint mostenitori, sint "vinate" si revendicate prin instante, mai ales daca Primaria refuza punerea in posesie in baza legii de resort
Directia Serviciilor Publice (DSP), care are imobilele in administrare, nu a fost decit o singura data chemata la proces, si atunci a avut calitate pasiva, iar Primaria, forul superior al acesteia, n-a depus probe forte pentru a pastra imobilul in gestiune n asa se face ca, la aceasta data, DSP mai are in administrare doar 700 de imobile, dintre care 300 sint in situl istoric al orasului
Furia retrocedarii imobilelor nationalizate a cuprins Braila mai abitir decit alte orase, poate si pentru faptul ca in municipiul nostru peste jumatate dintre imobilele confiscate in 1950 reprezinta parte a patrimoniului cultural national sau cladirile detin elemente de arhitectura inscrise in patrimoniu. Situl istoric al Brailei inseamna tot centrul vechi, de la fluviu, pina la intersectia Str.
Republicii cu Bd. Al. I. Cuza, conform informatiilor detinute de noi. O data cu aparitia Legii 10/2001, privind retrocedarea imobilelor nationalizate, Primaria si implicit Directia Serviciilor Publice (DSP) au fost asaltate de cereri de retrocedare.
Exista, insa, o lacuna legislativa care a permis formarea unei adevarate retele pentru identificarea si dobindirea unor imobile, cu predilectie acelea care au fost omise din listele Decretului 92/1950, privind nationalizarea. Astfel, multe dintre casele confiscate n-au fost prinse in anexele respective si pentru ele nici nu au aparut mostenitori directi.
