Cei mai multi bogatasi est-europeni provin din tarile cu populatia cea mai saraca. De ce oare?
A venit momentul ca practica sa ne reconfirme teoriile. Un clasament al revistei poloneze “Wprost“, editata sub autoritatea prestigioasei “Business Week“, include in lista celor mai bogati 50 de oameni din Europa Centrala si de Est 29 de rusi, cinci ucraineni si cinci romani. Numeric, romanii si ucrainenii impart pozitia a doua a ierarhiei.
Si daca trei sferturi din top e ocupat de bogatasii din cele trei tari, abia daca mai e loc de polonezi, sarbi, cehi.
Da, dar clasamentul PIB-ului/locuitor, al salariilor si al investitiilor straine directe e exact pe dos. Nu conduc nici rusii, nici ucrainenii, nici romanii, ci cehii, slovacii, ungurii, polonezii.
E firesc, asadar, ca si in topul competitivitatii sa gasim primul val de aderare la Uniunea Europeana insirat intre locurile 22 (Estonia) si 45 (Polonia), iar Rusia, Romania si Ucraina sa se afle la coada, pe pozitiile 70, 75, respectiv 84.
Este usor de sustinut, in lumina acestor date, ca topul bogatilor a adunat ce lipseste grosului populatiei. In acest fel ajungem la o tema comentata deja cu lux de amanunte anterior: redistribuirea Produsului Intern Brut in proportie mare sub forma de profituri si extrem de redusa sub forma salariilor.
Asta fara a mai intra in detalii despre rente atribuite de guverne clientelei, in loc de profituri maximizate de management, prin majorarea cifrei de afaceri, pentru ca intreprinzatorul sa faca fata presiunii concurentiale. Care concurenta?!
Trecand deci peste modul in care se imparte PIB-ul, mai important este ca avutia creata sa aduca, la randul sau, o bogatie si mai mare.
Dar cum sa se intample asa ceva daca in loc sa se extinda uzina, banii se blocheaza in simboluri ale bogatiei care nu mai adauga ulteri
