"Pictori de azi la Balcic", asa se intituleaza expozitia colectiva de pictura gazduita de Casa Armatei... Asta in circumstantele in care nu de mult am admirat acea desfasurare fermecatoare de forte de la Muzeul National de Arta, ce viza acelasi loc mistuitor si creator de energii care este Balcicul (Lucian Grigorescu, Alexandru Satmary, Gheorghe Petrascu s. a.). Atunci era vorba despre clasici ai modernismului, acum, 7 pictori contemporani vor sa dea o replica actualizata (nu neaparat inspirata exclusiv din realitatea peisagistica actuala, ci recurgand si la metode intertextuale, la pastisari si redimensionari). Nu inteleg de ce, in majoritatea cazurilor, stilul abordat a fost cel al picturii agatate cu indulgenta pe aracul unui sentimentalism predominant culinaritic (sa ne ierte domnul Jauss).
Ilie Bostan, Gabriela Draghici, Ion Draghici, Cristina Ilies, Marilena Murariu, Virgiliu Parghel si Lucia Puscasu dau nastere unui ansamblu lipsit de armonia linistitoare a peisajului cu adevarat interiorizat, mimeaza aceasta transpunere trifazata (exterior-interior-exterior), sentimentul pe care-l lasa in privitor fiind acela al unui fals fantastic, chinuit, articulat pe un schelet "tezist". Nu sunt mari diferente intre creatiile celor sapte: aproape ca-mi vine sa cred ca au fost plecati intr-o excursie, impreuna, unde au pictat in grup: collective action painting.
Vor sa creeze atmosfera, sa aduca desuetul plin de farmec al clasicilor iubitori de Balcic in "naivitatea" lor post-moderna: am vazut chiar si un cap de magarus (care fusese vandut!!!) ce aproape m-a facut sa exclam, asa, ca primii privitori ai lucrarilor lui Picasso: "Asa pot si eu sa pictez!". Magarusi, ulite, promontorii, peisaje inghitite de un colorit strident, totul departe de calmul si linistea imbibate de transcendent ale locului. Nuantele acestea inflamate sunt, de fapt,
