Ne-am linistit cu totii. Comisia Europeana a decretat ca economia Romaniei este o economie de piata care functioneaza. Totusi, acest statut tine mai mult de indicatorii mari ai economiei si el nu garanteaza aproape nimic atunci cand vorbim de viata reala a companiilor. Aici, capacitatea lor de a face fata concurentei este cel mai important criteriu care ar trebui luat in considerare.

Din acest punct de vedere, Romania are mari probleme. Cuiul lui Pepeplea se numeste ajutor de stat. Firmele, private sau de stat, s-au obisnuit sa lucreze intr-un mediu in care, de cate ori au probleme financiare, uita sa-si plateasca datoriile catre stat. In Romania, marea majoritate a ajutorului consta in iertarea de datorii.

Tocmai aceasta este marea problema: o companie care este obisnuita sa lucreze intr-un asemenea mediu va avea mari probleme in a se mentine la suprafata atunci cand conditiile se schimba. Este ca si cum o familie ar trai deosebit de bine uitand sa-si achite ratele la banca. Banii datorati sunt cheltuiti pentru distractii, pentru infrumusetarea casei sau pentru bani de buzunar pentru copii.

Cand banca vine si isi cere banii, familia descopera ca este falimentara si ca trebuie sa isi schimbe intreaga filozofie de viata. La fel se intampla in cazul companiilor romanesti. Lista cu datorii publicata de Ministerul Finantelor numara cateva zeci de mii de firme (aproape un sfert din companiile active) care au bani de dat fiscului sau asigurarilor sociale.

La nivelul Romaniei, conform revistei Piata Financiara, statul acorda ajutoare totale de 1,8 miliarde de euro in 2004, aproape dublu fata de bugetul pentru cercetare si aproape la fel de mult cat bugetul pentru intregul sistem de invatamant. Pentru economia Romaniei, rezolvarea acestei imense probleme nu este o chestiune de moft, de politica sau de indeplinire a unor cerint