- Editorial - nr. 203 / 14 Octombrie, 2004 Deseori ne-am plans si inca ne mai plangem de costurile ridicate ale integrarii in structurile europene si euroatlantice. Daca vaicarerile noastre referitoare la NATO au un suport real, cele de aderare la Uniunea Europeana, unde avem statutul de asistati, constituie o falsa problema. Daca suntem obiectivi si realisti, ne putem intreba ce altceva ar putea pierde niste "sarantoci" decat insasi saracia si hainele rele pe drumul spre prosperitate. Evident, alaturi de alte obiceiuri pagubitoare, de la inclinatia spre nemunca si afaceri oneroase, lipsa punctualitatii si nerespectarea cuvantului dat, pana la sentimentalul obicei de a ne taia porcul in prispa, sau de a ne produce tuica in regim casnic. Facand o socoteala a ceea ce dam si a ceea ce primim, si tragand linia, constatam ca intr-un interval de cativa ani, Uniunea Europeana ne-a sponsorizat vartos cu cateva miliarde bune de euro, lucru pe care il va face si mai consistent in anii ce urmeaza, aportul ridicandu-se intre 2007-2009 la 11 miliarde de euro, din care 6 miliarde de euro, plati efective. Adica, bani, nu gluma. Cu ajutoarele acordate prin intermediul a diferite programe, am reusit in anii trecuti sa punem multe lucruri la punct, iar locurile unde se vad cel mai pregnant binefacerile sunt arterele rutiere si infrastructura pentru alimentarea cu apa, intreprinderile mici si mijlocii, reteaua de turism rural si chiar o parte a agriculturii. Judecand lucrurile la rece, adevaratii perdanti pe termen scurt sau chiar mediu sunt occidentalii insisi, care platesc cu varf si indesat aceasta "aventura" a unificarii Europei, proiect care de fapt le apartine si in care cred, motiv pentru care au si subscris la aceste sacrificii, chiar daca pe alocuri se mai aud voci contrarii. Globalizarea Europei afecteaza intr-adevar toate tarile continentului. Deocamdata unii sunt doa