Arta reprezentativa

Repetam in virtutea inertiei ca romanul s-a nascut poet, desi afirmatia nu prea se verifica. Chiar daca fabricantii de poezii au fost intotdeauna incomparabil mai numerosi, numarul creatorilor de poezie adevarata s-a mentinut, raportat la populatia activa, intre limite rezonabile: 1 - 1,2 la 1.000.000 de locuitori. Adevarul statistic e lesne de verificat in orice epoca si pe orice esantion reprezentativ. Noi il preferam pe cel mai reprezentativ dintre toate, acela al barbatilor politici.

Asta nu vrea sa zica, Doamne fereste!, ca romanul n-ar fi daruit de la natura, ba inca intr-un grad mai inalt, cu alte dispozitii artistice. Bunaoara, putem afirma, plecand de la acelasi esantion reprezentativ, ca are o vizibila cu ochiul liber inzestrare de saltimbanc, termen defel peiorativ, prin care un Starobinski definea artistul modernitatii, inclinat sa se reprezinte drept bufon, claun, farseur, acrobat, jongleur. Saltimbancul ar fi, la rigoare, artistul complet, apt sa se produca in orice imprejurare, sa se exprime printr-o multitudine de mijloace si sa locuiasca nestanjenit in orice rol.

Or, faptele ne obliga sa recunoastem ca oamenii nostri politici se pricep la asa ceva. Drept e ca si imprejurarile le-au stat alaturi, mai ales in ultimii lustri, ceea ce a permis unei intregi pleiade de artisti, sortiti altminteri a ramane necunoscuti, sa iasa in fata si sa se impuna in constiinta publica. Ne-a fost dat sa fim contemporani cu o serie de mari jongleuri, acrobati si farseuri, ale caror numere de virtuozitate, executate fara clasica plasa de siguranta, ne-au taiat rasuflarea si ne-au lasat cu gura cascata. Marele exercitiu de magie de la Bancorex, volatilizat sub privirile noastre prostite, jongleriile cu societatile scoase la privatizare, pasele de prestidigitatie prin care putinii bani din buzunarele spectatorilor se transf