- Editorial - nr. 204 / 15 Octombrie, 2004 Azi, cand cosmarul romanului se deruleaza zilnic cu secventele alb-negru ale peliculei, obisnuite, cand ne culcam si ne trezim intr-o vreme cu vanturi mereu de-a-ndoaselea, cum ar spune poetul, cand timp de iubire nu mai este, mai-marii zilei vor sa ne toarne, cu indaratnicie, in cap ideea ca moralitatea politicii este o iluzie ascunsa undeva prin celebra utopie "Cetatea soarelui" a lui Tomasso Campanella. Azi, cand focurile sperantei pentru multi prematur se sting, cand cad copacii-oameni si raman spinii-lichele, prin traiul acesta monoton pana si sperantele noastre si doctoriile sosesc prea tarziu. Azi, cand prin prapadul de neoprit constiintele se negociaza la taraba, ceva din noi, candva banuit a fi durabil, incetul cu incetul dispare, ca un cantec batranesc. Azi, cand unii se pregatesc pentru ultimul drum, "ratacind in lut si-n univers", cand ii iertam pana si pe cei care ne urasc, dominanta pare senzatia ciudata ca pace nu-i "nici in cimitire". Azi, cand cei aflati la cozi dupa medicamente, cei numarandu-si in palma banutii pentru impozitele, taxele si angaralele care-i strivesc, cei trasi prin tribunale sa vada, "in direct", strambatatea legilor matrasite de cei care au uitat la bariera cumpana dreptatii, au, ca portie zilnica, obida si umilinta. Azi, cand spectacolul de televiziune _ painea si circul romanului! _ anesteziaza demnitatea individului (avand-o tinta cea nationala!), cand toate jurnalele de actualitati intuneca sticla ecranelor cu pagina neagra a crimei, a hotiei si a mafiei, Apocalipsa parca a coborat pe pamant. Azi, cand cicatricile nedreptatilor le purtam in suflet, intr-o blestemata amortire si incremenire, minciuna a ajuns multora "garda de corp". Azi, prin lumea in care "copiii sunt asasinati lucid", stapan este vantul starnit de intoleranta, de salbaticia vremurilor asa-zise "capital