"Pica, pica", ultimul hit al verii, in loc sa-i lase corigenti, i-a facut premianti.
Mare e gradina muzicii noastre romanesti in care, aparute ca ciupercile dupa ploaie, multe trupe se ambitioneaza sa creada ca pot face hituri pe banda rulanta! Cum? Din repetarea unui motiv muzical pe computer si a unui refren compus din cateva vorbe puse la un loc fara noima, ca si cum s-ar adresa unui public de retardati! Asa ca e de-a dreptul incantator cand vezi o "adunatura" de oameni scoliti in ale muzicii si preocupati de poezie, de cuvant, de intelesul si de puterea lui de a transmite sentimente. In fond, de asta avem nevoie cu totii: ca cineva sau ceva sa starneasca in noi sentimente. Iar Cca. 7 exceleaza in zona aceasta, destul de greu de atins. Faptul ca pun atata accent pe poezia culta, pe substanta mesajului, arata nostalgia dupa folk, genul caruia i s-au dedicat la inceputuri compozitorii trupei. Muzica acestora imbraca frumos poezia sagalnic-comica a lui George Astalos sau Liviu Visan, dubland-o cu sonuri balcanice de trompete si tromboane. Pica, pica a fost ultimul hit al verii si ne-a dat semnalul pentru un album care vrea sa rupa gura targului - Exil in stil, lansat de curand, la Intercont Music.
Nonconformisti si spotani, membrii trupei Cca. 7 (nu circa de Politie!) sunt, sa ne-ntelegem, "aproximativ" 7, adica "cinci si, din cand in cand, sase-sapte": Cristi Dumitrascu - voce si chitara, Adriana Todoran (Todo) - voce si chitara, Mihai Popovici (Coto) - trompeta, Nicolae Geroiu (Nick) - tobe, George Sarluceanu (Horhe) - chitara, voce, chitara bass, percutie, Ieronim Pogorilovschi (Pogo) - trombon si... sporturi extreme, iar mai rar in ultima vreme, pentru ca e foarte ocupat, Tibi Soare - tuba, profesor de muzica de camera la Conservator.
Cristi Dumitrascu, liderul Cca. 7, a inceput muzica in corul de copii al Radiodifuziunii, prin anii 80. In c
