Pana nu demult, imi faceam scrupule pentru "corozivitatea" textelor publicate la adresa unor invartiti, resapati si (din nou) sus situati. Am recitit pamfletul "demascator" si mi-am simtit constiinta mustrata, la gandul c-am fost prea "realist", asa incat personajele-si vor pierde slujba si vor infunda puscaria. As! Niciodata nu s-a intamplat asa ceva, desi s-a dovedit ca aveam dreptate cu varf si indesat, ca ceea ce "demascasem" eu era doar o parte din partea vazuta a aisbergului. Cel mult am fost amenintat (tot eu) sa ma astampar, daca nu mi s-a urat cu binele, sa stau in banca mea, daca nu vreau sa chibitez de pe tusa ori din afara stadionului! Dar eu, al dracului de indocrinat, cu convingerea ca, prin constitutie, numai a spune adevarul este cheia moralitatii beneficiarului si ca a abdica de la libertatea cuvantului este lasitate, n-am tacut si nu voi tacea decat adus la tacerea de bunul Dumnezeu sau de iubitii mei amenintatori anonimi.
Stiu si sunt convins ca pe cat de aprige si asurzitoare sunt strigatele stiloului meu si percutiile de cerneala din presa, pe atat de profunda si perfecta este tacerea (citeste nesimtirea) si ignoranta (citeste marlania) celor pe care-i arat cu penita. Daca n-ati fi fost dumneavoastra, cititorii, as fi renuntat la aceasta libertate constitutionala, as fi pus mana pe durda si m-as fi haiducit, cu gandul la reabilitarea post-mortem de catre alt regim care va veni dupa aceasta bolmojita si indelunga tranzitie spre coruptia generalizata sau democratia de trista faima... Pana nu demult, imi faceam scrupule pentru "corozivitatea" textelor publicate la adresa unor invartiti, resapati si (din nou) sus situati. Am recitit pamfletul "demascator" si mi-am simtit constiinta mustrata, la gandul c-am fost prea "realist", asa incat personajele-si vor pierde slujba si vor infunda puscaria. As! Niciodata nu s-a intamplat asa ceva, desi s-a d
