Si-a ales cel mai bun loc, chiar la intrarea in castelul Bran. Imbracata in costum popular bistritean, cu fota vrastata si palarie de paie ornamentata cu braulet de flori stilizate, Virginia Linu pare mai degraba o tanara soata iesita la poarta casei, asa cum se obisnuieste in sfanta zi de duminica, cand treburile gospodariei mai pot astepta si oamenii din sat se intorc de la biserica.
Cu spatele drept si privirea mandra, mereu inainte, are ceva din aristocratia taraneasca a munteanului din Nasaud.
E studenta la stiintele comunicarii in Cluj, dar vorbirea leganat ardeleneasca, straiele de sarbatoare si buna cuviinta o arata ceea ce este de fapt - fata cea mica si harnica a familiei Linu din Salva, cea care a invatat de la mama ei mestesugul zadiei si al margelelor, al cusaturilor si al culorilor potrivite pe catrinta.
In spate si pe masuta din fata sta insirata comoara ei: bertite, zadii si bratarici, pieptare si camesi, cu saruri si cu pene, pe panza de Panama sau pe borangic. Toate au o istorie si un mic secret, o poveste anume si o migala aparte, care nu seamana niciodata una cu alta. Pentru o bratarica stai 20 de minute, pentru un pieptar 10 zile cel putin. O bertita lata o termini in 2-3 ore, un chimir nu-l gati nici in 3 luni. Camesile au si ele taina lor. Culorile aprinse de rosu sau verde sunt pentru fete si fatuci. Cele de negru si gri, pentru femei coapte sau pentru vadane. Naframa de par este numai pentru sarbatoare. Naframa de iarna are obligatoriu ciucuri. Costumul de baiat are "brau pe picior" inflorat si musai pe cap clopul cu paun. Dupa nunta, nu mai ai voie sa le porti - barbatii trec la clopurile de toata ziua, iar femeile la "cheptarul infundat"; trec la simplitate, la alb si negru.
Daca te pricepi, costumul popular spune multe despre om, despre varsta, avere si stare sociala: cu cat margelele sunt mai inflorate, cu atat
