In ultima vreme, de citiva ani buni, ba poate chiar de vreun deceniu incoace, artistii si intelectualii de pe meleagurile noastre au inceput sa foloseasca un cuvint nou: promovare. Iesiti de bine, de rau – adica unii mai eroi, altii mai sifonati – din comunism, si-au dat repede seama ca libertatea de exprimare nu le aduce de la sine „contactul cu publicul larg“, pe care, desi multi si-l dorisera, nu-l gustasera in perioada asa-zisei „democratii populare“. Ei bine, lumea concurentiala de dupa 1989 i-a intimpinat cu mecanismele inflexibile ale pietei, care i-au condamnat pe multi la un nou tip de anonimat: cel rezultat din preeminenta publica, mediatica si comerciala a „culturii de masa“, „populare“, televizuale etc. etc. etc. O lume care impune obligatia promovarii: publici o carte, deschizi o expozitie, joci o premiera la teatru, dar, daca nu le promovezi cum trebuie, cartea nu se cumpara, expozitia ramine pustie si nici sala de teatru nu se umple. O tema (relativ) noua, despre care in mediile noastre artistice – spuneam – se vorbeste mult in ultima vreme, dar… se face cam putin.

In continuare – trei exemple de solutii ingenioase de promovare, din trei domenii diferite.

O saptamina de lansari

Editurile care au reusit in ultimii ani sa controleze piata, publicind cele mai numeroase titluri si ocupind aproape „hegemonic“ librariile, au inteles ca e nevoie si de publicitate, de lansari ingenioase, de proiecte de promovare. Cel mai spectaculos exemplu e Polirom-ul iesean, care, pe linga reclama sistematica in citeva periodice intelectuale, a dominat anul editorial 2004 cu doua initiative de anvergura: campania Votati literatura tinara!, desfasurata la Bookarest, in luna mai, cu prelugirile mediatice de rigoare, si, de curind, saptamina de lansari Veniti cu noi la Carturesti!.

Idee simpla si eficace: in Bucuresti (ca si la tirg