Cetateanul Romaniei voteaza din patru in patru ani o garnitura de politicieni. Acestia ii promit luna de pe cer si, fiindca cetateanului ii place sa viseze, isi imagineaza ca politicianul chiar ii va aduce luna de pe cer. Luna de pe cer inseamna de multe ori medicamente pentru copil, o pensie decenta pentru parinti, bani pentru taxe scolare, un loc de munca potrivit cu ceea ce stie el sa faca, un loc in societate potrivit cu aspiratiile si competentele pe care le are, o localitate curata, siguranta in casa si pe strada, respectul celuilalt cetatean, chiar daca el vorbeste alta limba, se inchina la alt Dumnezeu, gindeste viata diferit fata de cei care formeaza majoritatea.

Cei care voteaza viseaza, firesc, la o viata mai buna, cei care nu voteaza si-au pierdut orice speranta, iar unii lasa aceasta osteneala in seama altora.

Politicienii, dupa unele teorii sociologice fundamentate de numeroase studii, sint antreprenorii care exploateaza nevoile cetatenilor, prefabricindu-le in vise. Le ambaleaza spectaculos si le vind in campania electorala. Aveti nevoie de medicamente? Noi sintem aceia care va vom da medicamente – striga cei de la PSD. Vreti locuri de munca bine platite? Noi sintem aceia care va vom da locuri de munca bine platite – striga liberalii. Vreti o Romanie numai pentru romani? Noi va vom da o Romanie exclusivista – tipa cei de la PRM, contind pe egoismul fiecaruia dintre noi de a imparti aerul si bunurile publice cu „ceilalti“. Vreti raiul pe pamint? Noi va vom da raiul pe pamint – au racnit comunistii, si raiul s-a prabusit in saracie si teroare.

Din nefericire, nu s-a inventat o societate care poate fi administrata altfel decit prin relatii de putere, iar puterea corupe. Atunci cind ai ajuns acolo sus, rege sau reprezentant al celor care te-au votat, incepi sa te crezi Dumnezeu, stapin pe lucruri si pe oameni, iar de aici si