- Editorial - nr. 207 / 19 Octombrie, 2004 Dupa situarea deputatului Kerekes Károly pe primul loc al optiunilor udemeriste muresene, la alegerile interne preliminare, premergatoare celor parlamentare si prezidentiale din toamna acestui an, unii comentatori erau tentati sa creada ca acest lucru s-ar datora pozitiei ceva mai echilibrate a acestuia in cadrul struto-camilei, nici uniune culturala, nici partid politic, numita UDMR. Recunosc faptul ca, la un moment dat, pana si subsemnatul, unul dintre preopinentii politici indarjiti, mereu in disputa parlamentara odinioara cu K.K., era sa cad in aceasta cursa, crezand astfel. Pana la proba contrarie, renuntand, pana acum, la o frazare udemerista belicoasa, reprimata din anumite calcule, K.K. putea fi considerat, intr-adevar, un "moderat" printre declaratiile zgomotoase ale adeptilor autonomiilor pe criterii etnice din ultima vreme. Repetam, pana la proba contrarie! Cum orice minune tine doar trei zile, impresia n-a durat prea mult. Tocmai pentru a ne convinge, poate, ca mai ales noi, romanii ardeleni, traim, de prin decembrie 1989 incoace, intr-un dur realism contemporan, in care totul este posibil, intr-o recenta declaratie politica in Plenul Camerei Deputatilor, deputatul Kerekes Károly vine sa ne contrazica prin afirmatii care ne dau serios de gandit. Referindu-se la una dintre problemele- cea a invatamantului in limba maghiara - care _ zice el _ "au generat evenimentele tragice de la Targu-Mures, din martie 1990", K.K. nu face, de fapt, altceva decat sa deschida, periculos, Cutia Pandorei. Luand-o cu "istoria" de prin anul 1960, deplange "unificarea scolilor", "politica de cadre a Inspectoratului Scolar Judetean Mures", care, cica, continua, "cu seninatate si consecventa, pe cea dinainte de 1989". Isi varsa, apoi, nemultumirea pe Protocolul, pe anul 2003, intre UDMR si PSD (nesemnat, pe plan local, in 2004!), pe nere