- Cultural - nr. 207 / 19 Octombrie, 2004 Dupa volumele de versuri: Campuri cosite cu ceata (1985) _ premiul Asociatiei Scriitorilor din Targu-Mures, Doar lumina deasupra (1986), De pe celalalt mal (1991), Dimineti fara coloane (1994), Planeta pentru iscoadele albe (1995) - Premiul Asociatiei Scriitorilor Mures; Iesirea din iarna (1997), Zapezi dilematice (1999), Onomastica ierbii (2001), Veghe cu fluturi (2003), poetul muresean Lazar Ladariu a ajuns la a zecea carte de poezie: Vanatoare de umbre (Editura Tipomur, Targu-Mures, 2004, 76 p.) Putem spune ca Lazar Ladariu a ajuns un poet in deplina forta creativa, stapan pe uneltele sale, aderand la directia innoitoare in limbajul liric romanesc, oferindu-ne o ampla si profunda meditatie asupra conditiei omului contemporan, asupra vietii, traita tumultuos, implicandu-se responsabil in bataliile ei, asigurand neconditionat triumful binelui, o viziune asupra "marii treceri" (ca sa folosim o sintagma blagiana), asupra asezarii omului in vesnicie, sub aureola divina a invierii sale. Intr-o poema cu deschidere metafizica, poetul imagineaza marea judecata, momentul in care _ sculati din morti _ ne vom prezenta in fata Celui Atotputernic: "Acum vad nevazutul aproape / vestind sfarsitul intunericului,/ intre un moment si altul/ trec; (...) Tacut,/ muntele ma asteapta;/ (...) vin oamenii la judecata/ cu manunchiuri uscate de flori inaintea tronului tremurand/ cu cartea deschisa la vietile tuturor..." (Asteptand Invierea). Un fior staruie intre viata si moarte, intre a fi si a nu fi, intre bine si rau. Valentele simbolice sunt prezente in unele cuvinte - "munte", "chemarea de apoi", "nevazutul", "aproape", "intunericul" etc. Omul traieste intr-o anumita captivitate, ca si in poemul dramatic Iona de Marin Sorescu. "Sunt cel care/ in burta pestelui am zacut sub mila celui/ care aici m-a asezat/ citind cartile legii" (Amiaza