I.

Chestiunea comparatiei, asocierii sau asimilarii dintre Holocaust si Gulag reprezinta de mult un punct nevralgic al relatiilor intelectuale dintre lumea occidentala si Estul Europei. In majoritatea tarilor din partea noastra de lume, care au cunoscut sistemul penitenciar de tip sovietic, tema unicitatii Holocaustului este resimtita ca o insulta personala, ca o impietate grava fata de victimele comunismului.

In general, problema relatiei dintre cele doua forme de odioasa crima ideologica este abordata cu sentimentul ca ar fi posibila o comparatie a evenimentelor si a conjuncturilor in sine, in baza statutului lor ontologic „obiectiv“, si ca numai lipsa de buna-credinta, de onestitate intelectuala sau anume „interese oculte“ ar fi cauzele care impiedica sesizarea adevarului evident. Adica, in perceptia est-europeana, recunoasterea identitatii de esenta dintre Holocaust si Gulag.

In opinia mea, incercarea de a compara cele doua tragedii din perspectiva a ceea ce ar reprezenta „in-sinele“ lor „obiectiv“ reprezinta o aspiratie complet neverosimila. Asemenea traume ale constiintei colective nu pot fi abordate cu mijloace empirice, fapt dovedit de sentimentul de jena si de derizoriu pe care ni-l produce orice tentativa de a uza de cifre si statistici pentru a „masura“ monstruozitatea unuia sau a celuilalt dintre regimurile totalitare pe care le-a cunoscut secolul trecut. Dar cifrele nu sint numai jignitoare pentru sensibilitatea morala, ele sint si esentialmente irelevante. Fiindca, de fapt, ceea ce intra intr-un fel de disputa polemica, intr-un fel de stranie competitie, ajungind fatalmente pe terenul comparatiilor, nu sint cele doua tragedii ca atare, ci modul cum se reflecta ele in constiinta urmasilor. Or, pentru a putea aborda acest foarte complex blocaj de comunicare, este necesar sa intelegem premisele, structurile, mecanismele cons