- Istoric - nr. 208 / 20 Octombrie, 2004 - Convorbire cu prof. dr. Ioan Al. Crisan - - Cum ati simtit reactiile studentilor? - Eu am fost foarte apropiat de studentii mei care aproape intotdeauna mi s-au adresat altfel decat "tovarase profesor"... Mie mi se spunea ,,domnul Crisan". Studentii mei veneau la mine in cabinet ca acasa. Cei mai multi veneau si in pauze, la o cafea. Sa amintesc si faptul ca eu am condus peste patru sute de lucrari de diploma ale studentilor, incepand cu anul 1961, cand am devenit lector. Intr-un an au venit aproape 50, si nu mai razbeam. Discutam cu ei chiar si probleme personale, atunci cand aveau nevoie de un sfat. Am fost cu ei in excursii, la petreceri, fara sa incalcam acea distanta care trebuie sa ramana intotdeauna. Ne-am respectat reciproc. - Momentul ,,Oradea" cine l-a ales? - Eram decan la Facultatea de Chimie din Cluj, cand am fost chemat si tatonat de catre ministrul de atunci al invatamantului, Mircea Malita. Avea nevoie de un om mai dinamic la Oradea, unde se dezvolta centrul universitar local. Am pus si cateva conditii, toate acceptate, dupa care am fost numit rector la Oradea. Dupa o luna ne-am reintalnit la Bucuresti, cand mi-a spus ferm: ,,Tovarase Crisan, te-am trimis la Oradea sa faci curatenie. Sunt satul de matrapazlacurile din Institutul Pedagogic din Oradea". Erau, intr-adevar, niste lucruri anormale. Unele chiar murdare! Cadre didactice care impuneau, prin santaj, studentelor, relatii intime, pe care acestea nu le acceptau, riscand astfel ingrosarea randurilor exmatriculatilor. Masurile au fost drastice. Era, apoi, o colega cu studii in URSS, care era deputata in Marea Adunare Nationala, membra a CC al PCR si, in acelasi timp, sefa a Catedrei de stiinte sociale, "asociata" cu primul. Alt caz. Cand am plecat de acolo, nici cel ce santaja studentele, pe care l-am gasit atunci prorector, dupa un an n-a mai fost. Si