O scriitoare cu totul neobişnuită, nonconformistă, radicală şi extremistă şi, prin urmare, foarte controversată" - acesta ar fi în viziunea celui care trece drept un papă al literaturii germane contemporane, Marcel Reich Ranicki, crochiul Elfriedei Jelinek, proaspăta laureată a Premiului Nobel pentru Literatură. Distincţia supremă - în valoare de circa 1,1 milioane euro - i-a fost acordată multitalentatei autoare pentru "impetuozitatea cu care practică ea critica socială, demascînd absurditatea şi forţa opresivă a clişeelor", pentru "fluxul muzical al vocilor şi antivocilor în textele scrise", la confluenţa mai multor genuri: poezie, proză, imploraţie, imn.
Aceste calităţi ale scriiturii Elfriedei Jelinek, enunţate în argumentaţia Juriului de la Stockholm, emoţionează intens, de fiecare dată, cititorii, ascultătorii sau spectatorii textelor, tipărite, puse în scenă sau ecranizate (bibliografia ei neducînd lipsă de scenarii radiofonice şi de film, de piese de teatru).
La auzul marii veşti, Elfriede Jelinek s-a simţit "în mod surprinzător profund onorată", dar şi-a mărturisit imposibilitatea momentană de a ieşi în public din pricina acceselor de "fobie socială" de care suferă (la festivitatea de decernare a premiului o va reprezenta editoarea ei). De asemenea, ca o primă reacţie: refuzul ei de a considera premiul ce i-a fost decernat drept "o garoafă la butoniera Austriei".
Născută în 1946 într-o familie de evrei slavi (tatăl fusese inginer într-o uzină chimică, ceea ce l-a salvat de deportare), Elfriede Jelinek le-a ţinut necruţător austriecilor oglinda în faţă. Le-a reproşat eludarea vinovăţiei pentru crimele comise în numele nazismului şi pentru entuziasmul cu care l-au aclamat pe Hitler, acuzîndu-i de amnezie. Unii observatori consideră că Elfriede Jelinek, oricît de paradoxal ar părea acest lucru, nu s-ar bucura de a
