Gheorghe Grigurcu, Jocul literaturii şi al sorţii, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, col. "Alternative", 2004. 356 pag.
Articole polemice de dată recentă. Gheorghe Grigurcu duelează de unul singur, surâzător şi ceremonios, cu zeci de autori simultan. Nu se înfurie, nu intră în panică, nu devine "o fiară", ca atâţia dintre adversarii săi.
Spiritul polemic este a doua sa natură. Când nu are în vedere pe cineva anume, Gheorghe Grigurcu se contrazice cu un personaj generic (întruchipare a prejudecăţilor curente).
Titlurile textelor din acest volum sunt semnificative: Ce înseamnă un scriitor incomod, Revizuirile nu sunt chiar o magie neagră, Scriitorul român în comunism, Demonia naţionalistă, Apel la o chelie socratică, Un Rastignac academic, Eugen Barbu şi... Titu Maiorescu, Voioasele inexactităţi... etc.
Nici un autor nu are imunitate în faţa lui Gheorghe Grigurcu, oricât de aureolat de glorie ar fi. G. Călinescu, Constantin Noica, Marin Preda, Titus Popovici, Z. Ornea, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu şi mulţi alţii sunt trataţi cu aceeaşi exigenţă incoruptibilă (care produce adeseori injustiţii, prin inadecvare, dar niciodată prin inventarea de probe).
La un moment dat, Ion Iliescu însuşi cade, ca autor, sub ghilotina spiritului critic al lui Gheorghe Grigurcu. Este un spectacol terifiant, care ar trebui interzis copiilor sub 12 ani.
Gheorghe Grigurcu, Laszlo Alexandru, Ovidiu Pecican, Vorbind, dialog în trei, Cluj-Napoca, Ed. Limes, 2004. 240 pag.
Discuţii libere (transcrise de pe banda de magnetofon) despre diverse probleme ale literaturii române de azi: reconsiderarea textelor literare scrise în timpul comunismului; inexistenţa unei critici de direcţie; oportunismul unor scriitori în perioada de după 1989; precaritatea modului de predare a lit
