Multă lume profită de reclamele care întrerup filmele de pe mai toate posturile tv pentru a-şi rezolva diverse treburi: un telefon, o gustare, un ceai sau o bere, o ţigară, puţină mişcare sau doar o plimbare iute de pe un canal pe altul. În ce mă priveşte, fac parte dintre persoanele care se uită cu interes la spoturile publicitare, nu atît pentru valoarea lor practică, cît pentru cea estetică. Cele mai frumoase reclame pe care le-am văzut sînt pe Discovery. La cea cu inventatorul umbrelei sau cu melcul "încetinel" prins în vîrtejul de la metrou aş fi putut să mă uit la nesfîrşit. Păcat că au fost înlocuite.
Duminica trecută am petrecut o dimineaţă leneşă răsfoind cîteva numere din Tribuna arădeană (august-septembrie 1911), nu se ştie prin ce minune păstrate în familia mea, ziare care mi s-au părut cel puţin la fel de interesante ca cele de azi. Însă de paginile de reclame, pînă la 6 pe număr, am fost de-a dreptul vrăjită. Sînt, acolo, micro-antologii de poezie a cotidianului, vieţi întregi concentrate într-un mic chenar de gazetă, energii orientate spre bine, precum şi semne de progres, politeţe, inocenţă şi încredere, pe care reclamele de astăzi, mai degrabă viclene şi agresive, le-au pierdut cu desăvîrşire. Este vorba de anunţurile date de micii meşteşugari, de medici şi farmacişti, negustori, agricultori, meseriaşi de tot felul. Unele conţin delicioase ambiguităţi involuntare, formulări absurde demne de poemele avangardiste, pe care, desigur, autorii lor nu le bănuiau.
Garanţia de cîţiva ani, prospectele şi cataloagele gratuite, discreţia desăvîrşită în problemele medicale mai delicate, ideea de temeinicie şi soliditate a obiectelor oferite sînt cîteva din laitmotivele acestei poezii utilitare. Nu de puţine ori, un număr de telefon cu 3 cifre şi desenele atrăgătoare contribuie la viteza de persuasiune a ofertei. Se pot observa cu uş
