Ca istoric măcar, dacă nu ca intelectual, Gh. Onişoru ar trebui să ştie că ponoasele greşelilor trag mai greu la cântar decât meritele. Faima lui Onişoru a apărut după ce el a devenit preşedintele CNSAS. Înainte de asta, nici comunitatea istoricilor nu prea ştia cine e viitoarea celebritate naţională.
N-a trecut foarte mult timp de când Gh. Onişoru a ajuns pe prima pagină a ziarelor în urma scandalului listelor cu ofiţeri de Securitate care au făcut poliţie politică. Atunci, la presiunea mass media, Onişoru a cedat. S-a văzut, cu acel prilej, că în CNSAS există două grupări. Una, condusă de Onişoru, adeptă a nepublicării listelor. Cealaltă, avându-i ca protagonişti pe Pleşu, Dinescu şi Patapievici, presa pentru publicare. Aceştia din urmă au fost taxaţi de senatorul PSD, Ion Predescu, drept "răsculativi" din cauza atitudinii lor faţă de pomenitele liste.
Vine momentul în care CNSAS trebuie să decidă dacă preşedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor a făcut sau nu poliţie politică pe vremea lui Ceauşescu. Cercetând dosarul fostului edec al revistei Săptămâna, gruparea Pleşu consideră că acesta a făcut poliţie politică, turnând de bunăvoie şi nesilit de nimeni. Şi asta nu sub acoperire, ci în timpul unor audienţe la mai marii Securităţii. Pentru Gh. Onişoru, în a cărui grupare se numără şi reprezentantul PRM, a contat că lui CVTudor i se ascultau telefoanele şi că avea el însuşi dosar de urmărire informativă. Cu ce se contrazic una cu alta? Era CVTudor un ins din cele mai înalte structuri agreate de Securitate, ca să nu fie urmărit? Ar fi acesta primul caz în care o persoană acuzată că a turnat la Securitate a fost şi urmărită informaţional? Din câte ştiu eu - nu! Şi atunci? De unde certitudinea lui Gheorghe Onişoru că CVTudor n-a făcut poliţie politică?
Dacă avea îndoieli că CVT a dat în gât pe unul şi pe altul, lui Gh. Onişor
