Indiscutabil, orice debut de sezon artistic se doreşte a fi spectaculos, atractiv. Se oferă promisiuni, certitudini, mult optimism, sunt revelate direcţii. Iar managerii instituţiilor în cauză au prilejul de a etala munca unui întreg an, anul anterior, cel al pregătirilor stagiunii viitoare, pregătiri făcute cu grija cheltuielilor, a raportului pe cât posibil eficient imaginat dintre acestea şi calitatea producţiilor artistice. în mod firesc, o instituţie ce dispune de un buget mai consistent, cum este spre exemplu Societatea Română de Radiodifuziune, îşi poate permite organizarea unei stagiuni de concerte în parte dinamice în care sunt antrenate inclusiv nume de rezonanţă ale circulaţiei europene a valorilor. La Filarmonică, la Opera bucureşteană, în schimb, instituţii ce depind de fondurile modeste oferite de la bugetul Ministerului Culturii, situaţia este alta. În acest caz, manageriatul artistic trebuie să facă dovada unor veritabile virtuozităţi în a gestiona puţinătatea mijloacelor de care se dispune. Nu exagerez considerând că existenţa acestor instituţii este una de-a dreptul eroică, în condiţiile unei tranziţii dureroase, prelungite, spre o normalitate pe care fiecare ne-o imaginăm nuanţând-o în chip diferit.

Şi totuşi, în aceste condiţii, în mod surprinzător pentru noi toţi, la Bucureşti, în această toamnă, a luat naştere un nou colectiv simfonic, anume Orchestra Europeană "Unisono". Este marele eveniment al actualului debut de sezon muzical. Orchestra este formată din tineri instrumentişti, este susţinută de fundaţia cu acelaşi nume, de Corporaţia MTS Leasing, şi este animată prin consecvenţa Sylviei Schlie-Petre, ea însăşi muziciană. Domnia sa înţelege faptul că activitatea economică profitabilă se umanizează, literalmente, atunci când întâlneşte valorile cu totul speciale oferite de mulţi dintre tinerii noştri artişti muzicieni. Câţiva