Vasile Hirlaoanu picteaza peisaje pentru satenii din Gidinti. Ca sa faca economie, el foloseste carbunele din bateriile uzate si face pensule cu parul adunat din frizerie. Este un lucru cunoscut deja ca din arta nu se fac averi. Si daca Van Gogh s-a stins in mizerie, ce pretentii poate avea de la viata un pictor amator, care mai incropeste vopsele din ce se mai afla pe linga casa si isi confectioneaza singur pensoanele. Vasile Hirlaoanu are 43 de ani si o nestinsa pasiune pentru pictura, descoperita inca de cind era elev. In tinerete, a urmat cursurile Scolii de Arta din Roman, cursuri pe care nu le-a incheiat, pentru ca a plecat sa munceasca in mina. Dupa mina a urmat un stagiu scurt la Cernavoda, apoi a luat la rind toate intreprinderile din Roman. Astazi, nu mai lucreaza nicaieri, munceste la cimp si, atunci cind are timp, picteaza. Nu se plinge de comenzi, pentru ca picteaza de toate, icoane pe lemn, dar si ulei pe pinza. Se plinge de bani si de timpul prea scurt pe care il dedica pasiunii sale. In locuinta sa, insa, nu exista nici o lucrare care sa-i poarte semnatura. "Le-am dat pe toate, ca am nevoie de bani. Eu lucrez dupa comanda: ce imi cere clientul, aia fac. Cel mai mult sint cautate peisajele. Acum, am o comanda pentru Italia. O femeie plecata din sat a vazut la o cunostinta peisajul si vrea si ea unul, dar mai mare. Pina nu se termina cu treaba la cimp, nu am timp sa ma ocup de pictura", spune cu naduf Vasile Hirlaoanu. La intrebarea legata de cistiguri, da din mina a lehamite. Cea mai mare nemultumire a pictorului o reprezinta, insa, scumpetea materialelor cu care lucreaza. "Ca sa ma pot descurca, mai improvizez si eu. Pentru negru, scot carbunele din bateriile consumate. Albul il fac cu praf de titan si cu apa. Mai fac si economie la culori, am citeva tuburi din 1987", a spus pictorul din Gidinti, nemultumit si de faptul ca in Roman nu exista o Galerie