Cînd privesc studenţii care isprăviră

anul patru,

Parcă văd ieşind la rampă toţi actorii

unui teatru

Şi mă îmbulzesc deodată dulci şi

mîndre amintiri,

Căci zăresc, fiind deschise a trecutului

ferestre,

Anii ce se perindară şi defunctele

semestre,

Săptămîni şi zile scurse într-aceste

vechi zidiri.

Cu aceste versuri îşi va celebra Cazimir sfîrşitul studiilor universitare. Le începuse în toamna lui 1951. Examenul de admitere a cuprins cinci probe: două scrise (literatură română şi istoria R. P. R) şi trei orale (literatură română, o limbă străină, Constituţia R. P. R.). Unul din subiectele tezei de literatură a fost I. L. Caragiale; candidatul, nu mai încape vorbă, păşise cu dreptul. La istorie nu tocise decît capitolele referitoare la P. C. R., care tocmai îşi sărbătorise a 30-a aniversare, aşadar pronosticul n-avea cum să dea greş. Şi într-adevăr, una din teme a fost Lupta Partidului Comunist Român în anii crizei generale. Punct ochit, punct lovit! La oralul de literatură română, Zoe Dumitrescu-Buşulenga nu folosea bilete, ci propunea verbal diferite subiecte. "- Cine vrea să vorbească despre caracterul revoluţionar al poeziei lui A. Toma? Ciorna răspunsului lui Cazimir umple opt pagini dintr-un carnet cu scoarţe cafenii şi seamănă binişor cu un plan de lecţie: invocă un şir interminabil de titluri (Va fi mai bine, Trăiască Comuna!, Secerişuri sfinte, Cîntul vieţii, Cîntecul luntraşului, Avangardei, Şomaj, Solar, Acesta e cîntecul pîinii amare, Cînta o ţesătoare, Marşul rezistenţei, Răvaş din Ucraina, Imn păcii, Ne vine dreptatea, Sub razele vremilor noi, Flăcări pe culmi, Azi ţara ta e casa ta, Azi e fiertul fierului, Imn tineretului, Silvester Andrei salvează abatajul, Semnaţi Apelul păcii!, Marşul pă