Anul 1904 înscrie un eveniment memorabil în literatura română: atunci a debutat editorial Mihail Sadoveanu, la vârsta de numai 24 de ani, cu patru volume deodată - trei de povestiri sau nuvele şi un roman: primul apare, în iulie 1904, volumul Povestiri, urmează la nici o lună romanul Şoimii, iar apoi se tipăresc nuvelele din Dureri înăbuşite, în septembrie 1904, şi Crâşma lui Moş Precu, în noiembrie 1904 (dar antedatat pe copertă 1905, cum se obişnuia la sfârşit de an) - toate la Editura Minerva, al cărei director era un anume domn G. Filip, receptiv la posibilele succese şi întreprinzător cu o promptitudine ce se va dovedi foarte inspirată. E o performanţă editorială pentru începutul secolului XX şi un curaj considerabil al mizei. Prestigiul decisiv i l-a adus scriitorului colaborarea sistematică la revista "Sămănătorul", prin grija lui Şt. O. Iosif, şi la ziarul liberal "Voinţa naţională", unde Vintilă Brătianu îi acordă pentru prima dată onorarii. Publică aici, la "Voinţa naţională", articole, numeroase povestiri şi romanul Şoimii în foileton, prefaţat de Vasile Pârvan în 2/15 decembrie 1903. Anterior, în 1902, apăruse sub titlul Fraţii Potcoavă, tot în foileton, o variantă parţială a aceluiaşi roman în revista "Pagini alese", cu semnătura M. S. Cobuz. Evenimentul senzaţionalului debut al lui Sadoveanu ne este reamintit astăzi de editura Gramar printr-o nouă ediţie, a cincisprezecea, a romanului Şoimii, din iniţiativa lui Valeriu Râpeanu.

Talentul de povestitor şi prolificitatea neobişnuită a tânărului prozator au atras atenţia multora dintre contemporani. În capitolul XVII din Anii de ucenicie, Mihail Sadoveanu îl menţionează în mod special pe Constantin Banu, om influent, care, în 1903, era funcţionar superior în Ministerul Instrucţiei, factorul declanşator al excepţionalei impresii pe care o face scriitorul, mutat la Bucureşti tocmai în primăv