M-am uitat, marti seara, la „Starea natiunii“ de la TVR. Si, o data mai mult, m-am lamurit ca traim intr-un timp fara reguli sau cu reguli care, mie, imi displac. Aproape doua ore, sticla televizorului s-a transformat in patinoar, iar presedintele nostru, d-l Iliescu, luneca pe vorbe. Halucinant spectacol! Oficial, ne vorbea presedintele Romaniei.

In realitate, sub privirile resemnate ale celor doi moderatori, se petrecea un stupefiant qui pro quo. Deghizat in presedinte al tuturor romanilor, ne vorbea un propagandist al PSD-ului si al lui Adrian Nastase.

Daca inainte de a pleca spre TVR, d-l Iliescu si-ar fi dat demisia din functia de sef al statului si ne-ar fi fost prezentat ca viitor presedinte al PSD, rolul pe care l-a jucat la „Starea natiunii“ ar fi fost „normal“; desigur, in masura in care e normal sa consideri PSD un partid, cu adevarat, de stanga, nu o firma politica pentru afaceri necurate cu politica; si in

masura in care, de la Cotroceni, nu se vede din Romania decat o multime abstracta si credula, care abia asteapta sa-i fie servita, inainte de alegeri, o lectie de patinaj pe vorbe. Nedandu-si in prealabil demisia, propagandistul pe care l-am vazut, marti seara, in postura de presedinte al tuturor romanilor a incalcat flagrant Constitutia in timp ce ne facea teoria respectarii ei.

Urmarind, din ce in ce mai derutat, spectacolul de patinaj pe vorbe de pe sticla televizorului, m-am dumirit in cele din urma ca modurile de a minti in politica sunt, vai, mai multe decat cele pe care mi le-am imaginat eu: minciuna prin omisiune, minciuna prin promisiune, minciuna prin distorsiune si minciuna prin diversiune. D-l Iliescu mi-a dezvaluit o varianta la care nu ma gandisem.

Minciuna prin falsa compasiune. In mai multe randuri, d-l presedinte s-a induiosat de mizeria in care se zbat azi „unii“ compatrioti, a adm