Bulgarii au tot dreptul sa fie suparati. S-au chinuit sa negocieze, au facut ceva reforme, au acceptat si clauze de siguranta, dar, “tantalai”, nu au gasit “Solutia”.
“Pentru candidatura europeana a Romaniei nu a existat un sprijin deosebit pina cind Bucurestiul nu si l-a cumparat”, scria cu naduf acum trei zile editorialistul cotidianului “Sega” din Sofia.
Pentru guvernul de la Bucuresti, citeva contracte tari cu greii Europei, o lege antiadoptii, incalcarea si mai nerusinata a libertatii presei au fost suficiente pentru ca, vorba baronesei Nicholson, la orizont sa se iveasca, “in sfirsit, Tarimul Fagaduintei”, aderarea la Uniunea Europeana.
La inceputul saptaminii, imediat dupa gloriosul Raport de tara, “economia de piata functionala” brevetata de Nastase si Verheugen a nascut la termen un “Bechtel” mai mic.
Micutul Vinci (caci “doar” 380 de milioane de euro costa tronsonul de autostrada Comarnic-Predeal) vorbeste frantuzeste si a fost botezat de premierul Raffarin la doua luni dupa fratele sau EADS (contract de un miliard de euro), bilingv (franco-german), botezat de cancelarul Schroeder.
Tripleta Bechtel-Vinci-EADS, incredintata de parinti si nasi dupa rit bizantin, fara licitatie, angajeaza in ultimul an al guvernarii aproape patru miliarde de euro, bani care vor fi platiti de la bugetul statului de viitoarele administratii.
Partidul a gasit astfel “Solutia” nu doar pentru refacerea in termen scurt a infrastructurii Romaniei, dar si pentru o aderare sigura si fara mari eforturi la Uniunea Europeana. Formula miraculoasa e “fara licitatie”, dar sa se faca musai cu firme franceze si germane. Sa vedem cine mai sta la coada la astfel de contracte, caci pina la alegeri mai sint inca cinci saptamini.
Atitudinea guvernului roman nu ne surprinde. Stai sa te intrebi daca se va organiza vreodata, sub un
