Fie ca e vorba despre cinstirea memoriei soldatilor români care s-au jertfit pe altarul libertatii noastre sau de alte sarbatori oficiale, scenariul ceremoniilor organizate pe plan mioritic e cam acelasi: nelipsitul sobor de preoti si oficialitati care participa mai degraba din obligatie decât din cauza ca le pasa de evenimentul în sine, cea mai clara dovada a ipocriziei fiind ca atunci când nu mai sunt în functie nu mai sunt vazuti pe la festivitati.
Pozând în patrioti desavârsiti, reprezentantii principalelor institutii ale judetului au participat ieri, la Catedrala mica, la un ceremonial religios în memoria eroilor cazuti în urma cu 64 de ani pentru eliberarea municipiului Târgu-Mures, dupa care au urmat aceleasi discursuri reluate anual si depunerea de coroane la statuia Ostasului necunoscut din Piata Trandafirilor. Nu am sa insist prea mult asupra faptului ca respectivele coroane nu au fost platite de participanti din buzunarul propriu, ci din cel al institutiilor pe care le reprezentau. Adica, din portofelul contribuabilului, deoarece, desi în fata au iesit eternii conducatori de institutii, nota de plata pentru organizarea ceremoniei a fost achitata tot de noi, muresenii platitori de taxe si impozite.
S-a întrebat oare cineva dintre oficialitati ce s-a întâmplat cu supravietuitorii celui de-al doilea razboi mondial? Cum si din ce traiesc în prezent acesti oameni deosebiti, demni si curajosi? Ce pot face pentru ei pentru a le asigura o batrânete linistita, lipsita de griji, alta decât cea asigurata în prezent de pensia lunara de 150 de euro? Nu cred ca-i pasa cuiva, deoarece realitatea e elocvent de dura. În timp ce o adevarata armata de tortionari traiesc pe picior mare, lafaindu-se cu pensii de nabab, eroii care au luptat pentru ca noi sa o ducem mai bine se zbat în mizerie. În mizerie si uitare…
De Ziua Armatei, muresenii au demonstrat c
