Premiul Nobel pentru Literatura - 2004 Rebela Elfriede Jelinek
In fiecare toamna, la vremea asta, va spun ca Academia Suedeza ne-a luat prin surprindere, acordand Nobelul pentru Literatura unui scriitor care nu intra in pronosticuri. Pe lista eternilor candidati se afla nume mari, cu opere de valoare si faima mondiala (Llosa, Kundera, Philip Roth, Michel Tournier, Lobo Antunes, Doris Lessing, Salman Rushdie s.a.), dar juriul si-a facut un obicei din a dejuca asteptarile. Stim deja ca in balanta lui atarna greu criterii extraliterare (politice, geografice, biografice) si ca misterul ultimei selectii e pastrat cu strasnicie, astfel incat anuntarea laureatului sa produca uimire. Anul acesta surpriza a fost scriitoarea austriaca Elfriede Jelinek. Daca se putea presupune ca o sansa in plus va fi de partea unei scriitoare (dintre cei 100 de premiati din 1901 incoace doar noua sunt femei, ceea ce nu e prea "politic corect", mai ales in ultimul deceniu cand, dupa parerea mea, in lume sunt mai multe autoare decat autori), nimeni nu se gandea totusi la controversata, socanta Elfriede Jelinek. Dezaprobata oficial chiar in Austria, pentru criticile violente si patimase la adresa guvernului si a conationalilor ei.
Spre deosebire de premiatii din alti ani (Wole Soyinka, Naghib Mahfuz, Kenzaburo Oe, Gao Xiangjian, Imre KertEsz), despre care pana atunci nu auzisem, numele Elfriedei Jelinek imi era cunoscut. Inca din 1994 aparuse la noi, la Editura "Kriterion", in traducerea Norei Iuga, cel mai bun - spun criticii - roman al ei, Pianista, dupa care cineastul Michael Haneke a facut un film premiat la Cannes in 2001. Filmul cu Isabelle Huppert si Annie Girardot in creatii memoriale a putut fi vazut si la Tvr. Ma tem insa ca, in urma cu zece ani, cand a aparut traducerea din Elfriede Jelinek, romanii erau inca prea absorbiti de pasiuni politice si de abundenta de tipari
