Pe 24 octombrie 1929 (Joia Neagra), bursa de valori din New York a cunoscut cel mai mare colaps din istoria ei. Indicelui Dow Jones i-au trebuit 25 de ani pana sa atinga nivelul de dinainte de aceasta data. Iar factorii care au cauzat prabusirea nu au disparut nici astazi din peisajul tranzactiilor bursiere, relateaza Financial Times.
"Intriga piesei este intotdeauna aceeasi, doar personajele sunt diferite", spune Irving Kahn, analizand succesiunea colapsurilor bursiere la care a fost martor, in cariera sa de 76 de ani pe Wall Street. "Oamenii sunt lacomi. Si de foarte multe ori lacomia este mai puternica decat teama", a explicat Kahn.
In urma cu 75 de ani, teama a invins, in sfarsit, si preturile actiunilor listate la bursa din New York s-au prabusit, anuntand cea mai mare criza din istoria bursei de valori.
Unii au crezut atunci ca nu ar mai fi posibil un colaps de asemenea proportii. Dar, dupa cum spunea John Kenneth Galbraith, boom-urile si crahurile bursiere fac parte dintr-un "proces fundamental si recurent". Intrebarea nu este daca, ci mai degraba cand.
In urma cu sapte ani, tot Galbraith scria ca piata trece printr-un "boom speculativ major". Dupa trei ani, in 2000, a venit si caderea bursiera pe care o astepta.
Tot asa cum avantul bursier de la sfarsitul anilor '90 se asemana in multe privinte cu cel de la finele anilor '20, la fel s-a intamplat si cu prabusirea care a urmat. Totusi, unele lectii fusesera deja invatate si daunele suferite de investitori, Wall Street si mediul economic in general au fost limitate considerabil.
"Aveti grija cu expertii", a fost unul din invatamintele trase de Irving Kahn, care la 98 de ani este presedintele activ al companiei Kahn Brothers, ce administreaza active in valoare de aproximativ 800 milioane dolari. Cand Kahn a inceput sa lucreze pe
