- Diverse - nr. 211 / 26 Octombrie, 2004 Urmand firul drumului spre Raciu, Coasta Mare, Paraul Crucii, Pogaceaua, cand mai bun, cand anevoios din cauza gropilor, cu un autoturism Peugeot, sambata, 23 octombrie a.c., ajungem sus pe dealul satului Istantau, comuna Band. De sus, de la cota 200, unde parca cerul se uneste cu pamantul, ti se infatiseaza satul cu casele inca ascunse de verdeata copacilor. El respira a viata de toamna, acolo, in valea cu deschidere in forma unui triunghi cu laturile estice si vestice. Zi placuta, cu o imperceptibila adiere de vant si cu nori cuminti. In varf de deal _ luciu de apa strajuita de plopi, salcami, stufaris. Am stat si m-am intrebat: de unde si pana unde lac natural in crestet de deal? Raspunsurile erau invaluite in taina, pana cand am facut cunostinta cu un om al locului, si anume cu Eugen Barlean. Povestea scurta, asa cum mi-a fost dat sa o aud din spusele sateanului, are la origine un fapt cosmic. "Batranii zic ca aici ar fi cazut un fragment mai mare dintr-un meteorit si s-a format balta asta. Pe fundul ei creste vegetatie, dar nu-i abundenta, intrucat nu rezista din cauza emanatiilor sulfuroase. Cam asa ceva". Istantau, in traducere libera insemnand lacul lui Dumnezeu, pe marginea caruia discutia a continuat, la ea luand parte si simpaticul, volup tosul, amabilul inginer Constantin Husar, de obarsie din satul Chinces, comuna Gurghiu. Numai ce-l aud zicand: "O bucata din meteorit a ajuns la Muzeul din Viena. In timpul razboiului al doilea mondial, americanii au «furat» respectiva bucata si acum ea se afla la NASA". Iata povestea lacului in apa caruia, pe vremuri, oamenii din asezarile invecinate ori de mai departe topeau canepa. Semne ale timpurilor trecute, ca si ale celor de astazi, mereu si mereu altele, pretutindeni traite de oameni. Inca una rupta, din prea-plinul penultimei zile de sambata a lui Brumarel, acolo, la