Demiterea lui Augustin Botis de la carma Directiei pentru Protectia Drepturilor Copilului nu a mirat pe nimeni, poate doar pe fostul director. Botis avea certitudini. Printre acestea era si aceea "ca nu va fi schimbat" (avand asigurarile unor politicieni iresponsabili). La sedinta Consiliului Judetean care a legiferat demiterea lui Botis s-a observat ca miza a fost doar politica.
Ca de-obicei, situatia copiilor institutionalizati a ramas pe planul doi, trei… sapte etc.
Demiterea lui Augustin Botis de la carma corabiei avariate numite Directia pentru Protectia Drepturilor Copilului (DPC) a produs un mic cutremur. Surse din Consiliul Judetean (CJ) au dezvaluit ca intre unii consilieri exista o intelegere conform careia Botis urma sa ramana in functie pana la o data nespecificata.
Insa "Aripa Gherghel" din CJ nu a respectat intelegerile, astfel ajungandu-se intr-o situatie tragi-comica pentru institutia de protectie a copiilor institutionalizati.
Consilierii judeteni semnatari ai pactului, impreuna cu ceilalti "scenaristi", au fost interesati de ascunderea unor "mici amanunte" din interiorul a ceea ce ani de zile a fost "o vaca buna de muls", adica DPC. In situatia confuza de la sedinta de CJ (Botis demis, dar Marcela Gherghel neacceptata) s-a ajuns la compromisul cu Nicolae Boitor, director interimar.
Si asa, politicienii s-au dus linistiti acasa, convinsi ca au rezolvat partial durerile DPC. Probabil, din sala mare a CJ asa se vad lucrurile.
Actele la control!
Insa in DPC anarhia si-a luat papucii de casa si se simte confortabil, ca acasa (sa nu se inteleaga eronat ca pe vremea directoratului lui Botis ar fi fost perfect sau cand au condus alte ilustre personaje ce musai trebuia sa fie luate la "purec
