In prezenta presedintelui federal german, Horst Köhler, i-a fost decernat, duminica, lui Péter Esterházy Premiul Pacii al Asociatiei librarilor germani. Dupa György Konrad, Esterházy este cel de al doilea scriitor din Ungaria care fusese distins cu acest important premiu german. In recomandarea juriului s-a precizat ca Péter Esterházy este un important mediator literar intre Rasarit si Apus. In mai toate comentariile dedicate laureatului acestui premiu care, din 1950, se acorda anual cu ocazia Tirgului international de carte de la Frankfurt pe Main, s-au reliefat meritele literare ale acestui autor de exceptie, tradus si in limba romana de catre Anamaria Pop.
Autorul volumelor Harmonia Caelestis, Editie adaugita sau Cartea lui Hrabal s-a impus ca o voce central-europeana distincta, originala, nepatata de compromisuri sau de ambiguitati politice.
Michael Naumann, fostul ministru federal al Culturii, in prezent co-editor al saptaminalului Die Zeit, a calificat prozele lui Esterházy drept „gesturi poetice ale rezistentei impotriva provocarilor unei ideologii fara priza asupra viitorului“. In elogiul sau rostit in Paulskirche din Frankfurt, Naumann s-a oprit, pe larg, asupra utopiei comuniste, a fantasmagoriei omului nou, criticind, intre altele, si marxismul vulgar al reprezentantilor miscarii contestatare occidentale din 1968. Astfel, cuvintarea lui Naumann, dedicata lui Esterházy, s-a transformat intr-un aspru rechizitoriu al deraierilor ideologice ale secolului trecut.
Esterházy, in virsta de 54 de ani, a tinut o cuvintare subtil-sarcastica, auto-ironica, inteleapta si amuzanta, plina de umor, lipsita de orgolii, patetisme si retorica goala.
De la bun inceput, el a tinut sa precizeze ca nu se simte obligat – ca proaspat laureat al Premiului pentru Pace – sa relateze despre razboaiele actuale si viitoare care au loc in lume si c
